Uneori in viata se intimpla ca fortat de imprejurari sa faci alegeri care nu ti se potrivesc perfect, adica deh, ok iti convine, dar nu-ti prea tine de cald. Pe parcurs poti remedia situatia sau pur si simplu te inveti cu ea.
Cred ca putini sint cei care aleg de la bun inceput ceea ce li se potriveste, eu cel putin nu ma numar printre ei. Am stiut intotdeauna ceea ce mi-ar fi pe plac, dar am lasat factorii externi sa ma influenteze, asa-mi trebuie daca am ascendent in zodia pestilor.
Am minuit siringa si acul din frageda pruncie, am injectat cu apa toate papusile si jucariile de plus, am stiut de la gradinita ca vreau sa fiu asistenta medicala. Aveam un exemplu, pe mama. Imi placea in chirurgie, nu-mi displacea mirosul de dezinfectant, de singe de boala, parca eram acasa. Suna ciudat si sinistru? Poate.
Timpul a trecut si mi-am dorit sa merg a liceul sanitar, nu era decit la Sibiu, eu fiind din Medias si eram singurul copil la parinti, ai mei nu m-au lasat, am urmat chimie biologie pe principiul ok, nu ma vreti asistenta ma fac medic, ceea ce in opinia maica-mii era si mai grav, dar aveam o satisfactie sa-i fac in ciuda :))
Au trecut anii de liceu, dar si legile se schimbasera, asa ca pentru a deveni medic, trebuia sa dai examen de residentiat, etc etc, si mama mea a incercat sa ma convinga ca nu e o idee buna, ca termin 6 ani de scoala si cam greu cu locul de munca, am zis ok schimbam macazul si ce sa fac ce sa fac, eram buna la romana, istoria de tocea si m-am dus la drept. In anul II de drept am am avut revelatia secolului ca sa o numesc asa, ca pur si simplu nu mi-ar displace nici medicina veterinara pentru ca imi plac animalele si ma implicam in fel si chip in existenta lor. Dar parintii nici nu au vrut sa auda de asa ceva, adica cum, fac doi ani de drept si ma las ca sa ma apuc de alta scoala nici nu se pune problema, termin dreptul si mai vedem. Copil ascultator cum am fost, am terminat dreptul, am practicat, a fost ok, dar asa cum ziceam ceva mai devreme, nu era manusa sa-mi vina perfect. Drept urmare m-am inscris la medicina veterinara, pe cont prorpiu de data aceasta eu ma finantam, eu lcuram eu tot, eram o enigma pentru toti profesorii, eram cu 10 ani mai mare decit colegii mei, si invatam bine :))
Toti prietenii mi-au zis ca sint nebuna, dar ca pur si simplu imi lucesc ochii cind vorbesc despre medicina, oare de ce? pentru ca ajunsesem sa port manusa mea. Insa dupa primii doi ani, treburile s-au schimbat, nu am mai putut sa plec de la servici cum vroiam si m-am vazut in imposibilitatea de a merge la cursuri din aceasta cauza, sa renunt la servici nu puteam pentru ca ma intretineam singura, ai mei nu-si mai permiteau sa ma intretina, si am zis pas.
Am plins mi-a parut rau, dar am rasuflat intr-un fel usurata cind totul s-a terminat ptr ca se termina si chinul meu, am incercat sa ma linistesc, e drept ca de acum doi ani nu ma mai uit la nici o emisiune cu doctori pe animal planet, nu mai pot, ma rascoleste ceva. Toata linistea mea, a durat doi ani, pentru ca saptamina trecuta fortata de imprejurari am fost nevoita sa revin la facultatea cu catelul meu care era bolnav, vreti sa va zic ce a insemnat asta? : "Remember the time".
Mirosul bine cunoscut, profesorii care m-au primit cu fata prietenoasa, toti m-au intrebat ce fac cind ma intorc, semn ca trecerea mea pe acolo, nu a fost in van. Si acum ma intreb ce sa fac? M-as intoarce, acum as lasa si serviciul pentru asta, imi pare rau ca am plecat, trebuia sa lupt sa ramin, era greu, dar era bine.
Acum mi-e clar un singur lucru: VREAU SA MA INTORC !
