Uneori am senzatia ca sint ca si primavara, capricioasa, adica nu am senzatia, chiar sint. Ar trebui sa fiu o zi calma de iarna, ca m-am nascut in plin Ianuarie, dar n-am nimic cu anotimpul acela, nici macar ascendent in rac sa zici ca ma "invirt" dupa cum e luna, nuuuuuuu eu sint o capricioasa.
E senin afara ai audiente cu mine, e innorat, cauta-ma in butoiul cu "nu am chef de nimic lasati-ma in pace!" . Cele mai "frumoase" sint zilele senine de dimineata cind ma trezesc zimbind si in doua ore ma innegurez ca vremea de afara:)). Atunci e greu de supravietuit cu mine. Ma si intreb uneori cum ma suporta cei apropiati ca parca nici eu nu ma suport :)).
Si parca asa, odata cu trecerea anilor fenomenul se accentueaza. Zilele innorate sint tot mai nefericite si zilele senine sint atit de rare de pina si eu ma intreb cum de stiu sa mai zimbesc, sau pur si simplu ma trezesc intrebindu-ma cum de am chef de cutare sau cutare chestie. Ma ingrozeste gindul ca peste 10 ani o sa fiu mai acra decit o lamaie si copilul o sa-mi reproseze ca, cutare mamica e mai cool.
Si totusi sint chestii care se bat cap in cap, consider ca am destula experienta sa privesc lucrurile detasat si sa le vad adevarata fata indiferent de soarele de pe cer, darrrrrrrr totusi ma incrunt odata cu primul nor si imi pierd "clarviziunea".
Mai am doua sperante: sotul si ciinele.
Sotul care e vesnic in actiune care nu are timp de irosit cu innegurarile mele si face cite o chestie care ma scoate din sarite si cind sa deschid gura sa incep sa ma manifest isteric incepe si ma imita stiindu-mi toate replicile pe derost, sau pur si simplu imi da pusi si ma dragaleste chiar daca eu ma opun pe motiv "ca n-am chef de din astea acum" dar n-am cu cine :))
Ciinele e cel care stie ca vine "mama" care il scoate la plimbare, ii da pusi, se joaca cu el. Cind plec cu el spre parc mi-e atit de greu sa ma urnesc, dar dupa ce ajungem acolo, uit de toti norii de afara. E asa fericit sa alerge si sa se zbenguie in parc incat ma bucur de bucuria lui. Nu credeam ca un animal de companie poate face atit de mult pentru psihicul unui om, foarte mult, iti alunga orice urma de stres si nervi.
Si poate cine stie pina la urma primavara nu e atit de capricioasa, ci doar se lupta cu iarna cea rea care nu vrea sa plece :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu